Experiențele de lungă durată cu îngrășăminte – rezultate, aplicabilitate

Rezultatele obținute după 55-56 de ani de realizare a experiențelor de lungă durată în sistem – NP; NP+K; Gunoi+NPK (C+NPK) servesc în continuare abordărilor noi de cercetare în agrochimie și știința solului dar fundamentează concomitent măsuri practice (tehnologice) din cel puțin 2-3 domenii din agricultură.

I. Rezultate din domeniul protecției și fertilității solului:

I.1. Cercetările evidențiază reducerea sistematică a conținutului de humus (C-organic, N-organic) ca urmare a efectelor de intensivizare a producției agricole și creșterii dozelor și duratei fertilizărilor. Constatările din aceste experiențe arată că după 55-56 de ani de sisteme diferențiate de fertilizare, cu doze crescânde de N, P și K, de intensificare a mineralizării materiei organice a solului (MOS), acest indicator se reduce substanțial; conținutul de humus în 2015-2022 reprezintă 74-86% din conținutul inițial la un sol cernoziomic (cu conținut inițial > 3,50% humus), 72-82% la un sol aluvial molic (cu conținut inițial > 2,20% humus) și 82-86% la un luvosol (cu conținut inițial > 1,78% humus).

Constatarea este că aceste reduceri afectează mai evident solurile cu un conținut mai ridicat de humus, cu fracțiuni humice solubile mai bine reprezentate dar care se pot compensa inițial mai facil aceste pierderi prin aportul organic în sol al sistemului radicular al plantelor (mai bine dezvoltat aici) dar și prin aplicarea N-organic și mineral ca fertilizant curent sau/și periodic.

  • În cercetările MOS din sol trebuie verificate ratele de modificare (prin scădere) a conținutului de humus (- ΔH%), raportate la % inițial de humus și la dozele de N, P, K aplicate și dozele de fertilizanți organici. În același cadru este util de determinat care este % de humus (sau de C-organic) de la care reducerea acestui indicator se temporizează, delimitând astfel conținutul de echilibru humic ce manifestă stabilitate, diferențiat pe soluri și tehnologii.
  • În practica tehnologică agricolă: trebuie instituite și aplicate tehnologii agricole dar și particular de cercetare ce conduc la diminuarea pierderilor substanțelor humice, la asigurarea unei relative stabilități a bilanțului humic și prin măsuri specifice de modelare a conținutului de humus din sol: fertilizare – organică, organo-minerală (esențial, periodică), la culturi prășitoare, ce beneficiază de efectul componentei organice – porumb boabe și siloz, cartofi, floarea soarelui, sfeclă de zahăr și cu utilizare remanentă la restul culturilor din asolament; încorporare de resturi vegetale de la culturi, îngrășăminte verzi, composturi, etc.; fertilizare minerală cu N (NP, NPK) ce aduc aport de N și influențează masa vegetală din sol și supraterestră; asolamente cu o mare biodiversitate, cu bună acoperire a solului și aport vegetal de s.u. în sol și pe sol, adică promovarea unor măsuri concrete de „sechestrare” a C-organic în sol; lucrări mecanice la sol cu disturbanță limitată, promovarea lucrărilor no-tillage.

I.2. Cercetările de lungă durată au evidențiat modificări semnificative ale reacției (pH-ului) solului remarcându-se reduceri semnificative ale acestui indicator la majoritatea fertilizărilor minerale, predominant la surplusul de N în raportul N/P și N/K și în primul rând la fertilizanții simpli aplicați ce conțin N-mineral în formă amoniacală (N-NH4). Modificările, prin acidifiere, a reacției (pH-ului) solului sunt mai mari și cu gravitate ridicată la efectele fertilizării cu N a solurilor inițial acide la care aciditatea creată poate genera mobilizarea celei toxice legate de solubilizarea ionilor de Al–mobil, față de manifestarea acestui fenomen în cazul solurilor neutre și alcaline (cu pH > 7,0) la care fenomenul este mai redus datorită unei capacități de tamponare ridicată (dată de complexul adsorbtiv și saturației în baze). Astfel la un preluvosol tipic (acid) în 20 de ani de aplicare a fertilizării N100 (din azotat de amoniu) reacția se acidifiază de la pH – 6,0 la pH – 5,3, față de modificările la aluvosolul molic la care modificările au loc de la pH 7,8 la 7,6. În primul caz solul aflat la limita amendabilului devine amendabil, pretabil aplicării amendamentelor (cu CaCO3 sau CaCO3·MgCO3 sau CaO) pentru neutralizarea acidității.

Aciditatea nou creată are și alte efecte secundare legate de perturbarea nutriției și a activității microbiologice din soluri, pentru armonizarea nutriției în sistemul sol-plantă.

  • În cercetările legate de pH și surplusul de aciditate din cea totală și hidrolitică (Ah), legat de efectele fertilizării asupra acestui indicator, se au în vedere și aprofundare următoarele aspecte: dependența mobilizării (activării) acidității de mărimea dozelor de N aplicate (+ΔpH/N – s.a./ha), cercetarea efectelor ameliorative ale amendamentelor dar și a îngrășămintelor cu N cu efect protector al reacției (CAN, uree, ș.a.), perioada de timp necesară intervențiilor de protejare ale reacției prin măsuri ameliorative (adică de înlocuire a fertilizării cu AN prin sortimentele aplicate, periodicitatea necesară). Astfel, la cernoziomul vertic de la Turda intervenția tardivă (după 50 de ani) cu CAN (timp de 2 ani), ca înlocuitor al AN în fertilizarea cu N, reacția se modifică de la valoarea pH 8,23 (la N0) la pH 8,03 (la N160) ceea ce dovedește că procesul a putut fi diminuat dar nu înlăturat sau prevenit dacă sortimentul acidifiant a fost înlocuit tardiv. În același context al valorilor reacției trebuie consemnat efectul de tamponare și control pozitiv al pH-ului determinat de fertilizarea organică sau organo-minerală (în luvosolul albic – Livada – pH-ul inițial – 4,89; la N100P70K60 – 4,79; la 20t/ha gunoi de grajd – 5,23; la 20t gunoi + NPK – 5,10).
  • În practica tehnologică agricolă se au în vedere mai multe măsuri de corectare a reacției și concomitent de protecție pentru prevenția acidifierii: măsurile de corectare, aplicarea de amendamente calcaroase (pe bază de CaCO3 ; CaCO3·MgCO3 sau CaO), măsură susținută de fertilizare rațională; măsuri de protecție a pH-ului, promovarea alternanței sortimentelor de fertilizanți cu N, compatibilizarea fertilizanților cu reacția inițială a solului și cerințele plantelor; promovarea (chiar periodic) a fertilizărilor organice și organo-minerale; asigurarea unei biodiversității a genotipurilor din asolamente, cu cerințe diferite la pH.

II. Cercetările de lungă durată cu îngrășăminte (NP; NPK; Org.+NP) prin rezultatele obținute susțin un management real, durabil și chiar rezilient pentru soluri, fertilitate și fertilizare:

II.1. Rezultatele efectului de lungă durată cu fertilizarea NP conduc la următoarele concluzii:

Fertilizarea NP valorifică interacțiunea pozitivă a celor două elemente: Analize statistice dovedesc, pentru grâu și/sau porumb, că producția de boabe este dependentă în primul rând de aplicarea/doza de N (azotul este „pivot al efectului fertilizării”), de interacțiunea N cu caracteristicile climatice ale anului (în ultimele 2-3 decenii această dependență este tot mai semnificativă), apoi de doza de P. În esență, pentru cercetare și producție: N-ul este factorul primordial susținut complementar de P mai ales în alternativele climatice favorabile (ani favorabili).

Dozele optime economic:

  • Grâu (producții – 6-7t/ha)–N(80-120); (P2O5 – 50-70) kg s.a./ha.
  • Porumb (producții–8-10t/ha)–N(80-140); (P2O5 – 50-80) kg s.a./ha.
  • Soia (producții – 3t/ha) – N(60-80); (P2O5 – 40-60) kg s.a./ha.

Variații multiple se manifestă, cu genotipurile (soiuri, hibrizi), caracteristicile climatice ale anilor. (SCDA Turda deține o caracterizare climatică pe o perioadă de 67 de ani – 1956 – 2022).

II.2. Rezultatele fertilizării cu potasiu pe fond NP:

Fertilizarea cu K este apreciată cu efect semnificativ la grâu, porumb și soia în primul rând la doze NP dovedit mai mari de N60P40, evident că fenomenul este datorat calității de element util și pentru rolul de a echilibra nutriția cu NP și prioritar al azotului. Creșterea dozei de N, pentru valorificarea acesteia, presupune susținere activă cu prezența K-ului.

Dozele optime economic:

  • Grâu – NP + 40-60 kg s.a. K2O/ha.
  • Porumb – NP + 60-80 kg s.a. K2O/ha.
  • Soia – NP + 50-60 kg s.a. K2O/ha.

Variabilitatea dozelor de K poate fi în creștere, chiar în echivalență și echilibru cu cele de N la culturi mari consumatoare de N, K la care consumul specific (Cs – kg/t – producție) este favorabil potasiului: rapiță, cartof, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, etc. Așa cum lipsa de reacție la aplicarea K-ului este datorată aprovizionării bune cu acest element a unor soluri, în forme schimbabile și neschimbabile și posibilității reale de menținere activă în sol a formei solubile (disociate) de K accesibil plantelor.

II.3. Rezultatele fertilizării cu Gunoi de grajd + NP:

Fertilizarea organo-minerală se susține prioritar pentru asigurarea prognozelor de efect asupra producțiilor (se pot obține randamente mari) dar și pentru acțiuni pozitive asupra însușirilor fizice, chimice și microbiologice ale solurilor. Caracterul nutritiv complex al fertilizării organo-minerale este completat de efectele multiple în însușiri speciale ale solului; conținut de C-organic și N-organic, capacitate de tamponare, reducerea „presiunilor tehnologice” asupra solurilor determinate de tehnologii și factori, etc.

Dozele recomandate:

pentru porumb

– doza de Gunoi de grajd – > 20t/ha și

– fertilizarea NP de completare a necesarului NPK: > N80P60


III. Dezvoltarea ale unor abordări agrochimice bazate pe rezultatele experiențelor din perioada 1966 – 2022:

  • Diversificarea complexității fertilizării: NP, NPK, + S, Ca, Mg; + microelemente (B, Cu, Zn, Mo, ș.a.)
  • Posibilități de raționalizare a dozelor de aplicat; reducerea dozelor pe fond cumulat de NPK și la fertilizările C+NPK;
  • Fundamentarea economică a dozelor de elemente nutritive/ în criza energetică;
  • După studiile analitice făcute la solurile modificate multianual, sunt necesare și utile aprofundări, cercetări legate de disponibilitatea nutrienților în condiții nou create de acțiune și interacțiune, în legătură cu efectul fertilizanților aplicați și cu factorii de dependență (bineînțeles și cu cei climatici).

În concluzie: Rezultatele experiențelor de lungă durată ce au la bază „experimente în staționar”, de 55-56 de ani în România, conferă teoriei și practicii agronomice următoarele:

  • Soluții, variante, cu motivația locului și oferă alternative ale extrapolărilor, la soluri și culturi diferite, asolamente și sisteme de agricultură, ce pot asigura prin aplicare randamente agricole vegetale ridicate, de calitate superioară și controlabilă, în control și monitorizare permanentă a fertilității solurilor, de protecție și potențare a calității lor, într-un mediu sănătos pentru consumatori.
  • Managementul aplicării include soluții verificate experimental în timp îndelungat, cu date ce pot asigura rentabilitate tehnică și economică, cu produse ce conferă siguranță alimentară și mediului biodiversitate, protecție a resurselor de sol și avantaje speciale.

Retrospectiv prind experiențele de lungă durată din lume acestea au elucidat și subliniază pentru viitor măsurile legate în mod special de valoarea resurselor organice pentru sol, implicarea uneori decisivă a asolamentelor în menținerea și dezvoltarea fertilității, dar după experiențele de lungă durată din țara noastră se pot aprecia recomandări mai eficiente și cuprinzătoare ce includ măsuri ce se întrepătrund, se condiționează și potențează, variante ce prevăd modelarea MOS cu efecte complexe, alternative de control și protecție a reacției (pH-ului) prin amendare și fertilizare controlată apreciind că aceste două direcții – refacerea MOS și ameliorarea reacției se îmbină necondiționat cu managementul fertilității, nutriției și fertilizării. Parametrii acestor variante și măsuri se pot include în sisteme informatice ce pot sta la baza perfecționării și optimizării fertilității și fertilizării.

Comentariile sunt închise.