Fertilizarea la floarea soarelui

Pentru zonele temperate, cultura de floarea soarelui a devenit, dintre plantele oleaginoase, cu importanța agronomică cea mai ridicată, dar și cu efecte economice dovedite. În țara noastră, justificat tehnologic și economic, mai cu seamă în ultimele două decenii, este o cultură în extindere ca suprafață cultivată și ca urmare a perfecționării tehnologiilor de cultivare, cu rezultate în creștere a producției globale și la unitatea de suprafață. Anul precedent 2021 s-a constituit ca remarcabil ca producție, dar și ca valorificare, inclusiv la export, cu prețuri în permanentă creștere.

Sistemele de fertilizare la floarea soarelui au la bază prioritar cerințele exigente ale acestei culturi față de sol și mediu nutritiv, cu un specific al nutriției preferențiale față de aprovizionarea optimă cu humus, cu N, P, K, S, Ca, Mg și unele dintre microelemente (B și Zn, dar și Mo și Cu). Consumul specific (Cs – kg/t) în principalele elemente este ridicat cu: 50-N, 30-P2O5, 60-K2O, 35-CaO, 20-MgO și 12-S, ceea ce evidențiază consum major de N și K, ridicat de Ca, apoi de P și, nu în ultimul rând, de S+Mg.

Dinamica nutriției arată intervale critice ale acumulării s.a. în intervalul de 30-40 de zile de la răsărire (când este o slabă reprezentare a sistemului radicular), apoi un necesar și consum ridicat pentru creșterea vegetativă până la formarea butonului floral, după care apare fenofaza de consum maxim al nutrienților până la sfârșitul umplerii semințelor.

Cronologic, până la sfârșitul înfloririi, floarea soarelui acumulează 68-70% din s.u., 90-92% din N, 50-55% din P2O5 și 85-86% din K2O. În plus, în această perioadă are un consum ridicat de apă și valorificarea superioară a fertilizării este dependentă de acest factor.

Tehnologiile de fertilizare au în vedere depășirea perioadelor critice ale nutriției și cele de consum maxim prin aplicări de bază (anterior, dar și la semănat) și faziale, care de fapt în desfășurare și efect fracționat (etapizat), asigură și susțin ritmul de acumulare a producției (a s.u. – 37% până la formarea calatidiilor, 70% la sfârșitul înfloririi și 75% la începutul formării semințelor). Sistemul de fertilizare și gestionare a nutrienților și nutriției răspund cerințelor unei culturi cu exigență ridicată și continuă pentru asigurarea și consumul de elemente nutritive.

Sistemele de fertilizare propuse asigură necesarul de elemente pentru perioada de vegetație a acestei culturi, previne dereglările de nutriție cauzate mai ales în perioadele critice ale culturii sau la fenofazele de consum maxim. Sistemele sunt diferențiate și integrate pentru favorizarea efectelor specifice ale elementelor necesare, dar și eșalonate pe parcursul perioadei de vegetație, pentru maximizarea aplicării și efectul nutrienților. Sistemele de fertilizare se compun din aplicări de bază (la pregătirea patului germinativ), la semănat (starter) și faziale (suplimentare), deci în ansamblu fertilizări complexe eșalonate:

1. Fertilizare de bază (variante la alegere):

  • 350-400 kg s.c./ha NPK (SOP) – 15-15-15 + 12,8 S
  • 400 kg s.c./ha NPK + S + Mg – 14-14-14 + 4 MgO + 7 SO3
  • 350-400 kg s.c./ha NPK (MOP)

2. Fertilizare la semănat (starter) – variante la alegere:

  • 150 kg s.c./ha CAN – 27 + Ca + Mg
  • 150 kg s.c./ha NP + Zn – 20-20 + Zn
  • 150 kg s.c./ha NPK + S + Mg – 14-14-14 + 4 MgO + 7 SO3

3. Fertilizare fazială (suplimentară) – variante la alegere:

  • 250 kg s.c./ha CAN – 27 + Ca + Mg
  • 250 kg s.c./ha NPK+Ca+Mg+B+Zn – 23-9-9 + Ca + Mg + B + Zn
  • 250 kg s.c./ha NPK – 25-5-10
  • 250 kg s.c./ha NPK + S + Mg – 19-19 + 4 MgO + 7 SO3
  • 250 kg s.c./ha AN – 33,5.

Dereglări de nutriție la floarea soarelui, prevenire, tratamente

  • Insuficiență-carență de K: apare pe soluri cu textură ușoară, cu humus slab reprezentat și în lipsa aplicării îngrășămintelor cu K. Simptomul apariției este de necroză marginală a frunzelor. Prevenirea se realizează prin fertilizări complexe (de bază în primul rând cu NPK sau NPK + S + Mg).
  • Insuficiență-carență de Mg: de regulă, acest fenomen se leagă de un exces al aplicării de K și uneori de Ca. Simptomul apariției se traduce prin decolorări tigrate pe limbul frunzelor. Se previne și corectează prin aplicări de bază la semănat sau faziale cu NPK + S + Mg și fazial cu CAN (ce deține N + Ca + Mg).
  • Insuficiență-carență de B: este prezentă tot pe soluri ușoare, la exces de K sau ca un necesar sporit de B la fertilizări intensive cu NPK. Se manifestă pe vârfurile de creștere și frunze. Se previne prin fertilizări cu NPK + B + Zn sau unilateral cu borax și fertilizări foliare (ce dețin și B).

Sistemele de fertilizare recomandate au o susținere prin biologia și exigențele particulare ale florii soarelui, la un substrat complex și bine reprezentat, echilibrat, adaptat cerințelor plantei și stării agrochimice a solului. Există experiențe în cercetare și societăți comerciale agricole ce au confirmat în anii precedenți alternativele de fertilizare cu rezultate de producție la floarea soarelui și din respectarea tehnologiilor specifice.

Comentariile sunt închise.