Irigarea culturilor de cartof pentru consum

Salt la sursă
Author: – REVISTA AGRIMEDIA – ARTICOLE

Necesitatea irigării culturilor de cartofApa este unul dintre principalii factori care influenţează puternic nivelul producţiei. Seceta, respectiv deficitul de apă din sol, poate anula efectul unor alocaţii tehnologice ca: fertilizarea, materialul de plantat de calitate, protecţia culturii etc., pentru care se fac cheltuieli considerabile. Ca urmare, apa poate fi considerată cel mai important factor limitator al producţiei, care în mare măsură determină şi rentabilitatea culturii în condiţii de neirigare. (Ianosi I. Sigismund şi colaboratorii) Cultura cartofului a fost până nu demult considerată cu pretenţii moderate faţă de apă, care se poate cultiva în condiţii de neirigare pe tot teritoriul României, cu excepţia zonelor aride din stepă. Această afirmaţie nu poate fi justă, deoarece nivelul precipitaţiilor anuale de peste 2.000 mm din regiunile de origine a cartofului (zona Anzilor din America Centrală şi de Sud) este incomparabil mai ridicat decât nivelul precipitaţiilor anuale de 500-700 mm din ţara noastră. Cercetările efectuate în ultimele decenii în România au evidenţiat că în perioada de vegetaţie consumul de apă al culturii de cartof depăşeşte 500-700 mm, în timp ce precipitaţiile naturale din aceeaşi perioadă ating doar 250-450 mm. De aici rezultă că în aproape toate zonele de cultură se realizează un deficit însemnat de apă care trebuie acoperit prin irigare şi fără de care nu se pot realiza producţii mai ridicate, de calitate şi constante. Datorită climatului continental din România, caracterizat prin veri calde şi precipitaţii reduse, în a doua parte a perioadei de vegetaţie a cartofului apar frecvent în toate zonele de cultură perioade secetoase, care influenţează negativ formarea şi acumularea producţiei. S-a dovedit că prin irigare se pot obţine, în medie, producţii cu 20-50% mai ridicate, iar producţia de tuberculi de calitate comercială creşte cu 10-20%, ceea ce face rentabilă această măsură tehnologică. Irigarea, pe lângă asigurarea apei necesare plantelor, are un rol important şi în reglarea regimului termic al aerului, mai ales al solului. După fiecare udare, temperatura aerului se reduce cu 1-2 grade Celsius, iar temperatura solului (pe adâncimea de 0-20 cm) cu 6-10 grade Celsius. Cantitatea mai mare de apă evaporată în urma irigării duce şi la creşterea umidităţii relative a aerului. Umiditatea ridicată a solului favorizează pierderile de căldură în timpul nopţii, stimulând procesul de tuberizare şi de acumulare a producţiei prin transformarea produselor fotosintezei în amidon. Studiul climatic al zonelor de cultură a cartofului evidenţiază că în stepă şi silvostepă irigarea este necesară în 85-97% din ani, în zona colinară în 65-71% din ani, iar în zona de munte în aproximativ 45-55% din ani. Cantitatea totală de precipitaţii căzute într-o anumită perioadă nu reflectă în suficientă măsură gradul de asigurare a apei pentru cultura cartofului. La fel de important este şi modul cum sunt repartizate aceste precipitaţii în perioada de vegetaţie faţă de cerinţele culturii. Irigarea este o măsură tehnologică costisitoare, care necesită investiţii mari în sisteme şi echipamente de irigaţie. Costul apei şi al energiei este, de asemenea, ridicat. Pe lângă acestea, necesită o serie de cunoştiinte teoretice şi practice din partea fermierilor, pentru aplicarea corectă a udărilor.Dacă irigarea nu se aplică corect, poate avea chiar efecte negative asupra producţiei şi a solului. Udările aplicate cu întârziere nu mai pot recupera pierderile de producţie cauzate de secetă. Dacă repartizarea udărilor nu s-a făcut corect, nu contează numărul total al udărilor, ci numai acele udări care s-au dat la timp.Consumul de apă al cartofuluiConsumul de apă reprezintă cantitatea de apă care se pierde din sol, pe unitatea de suprafaţă, într-o anumită perioadă, prin transpiraţia plantelor şi prin evaporaţie de la suprafaţa solului. În funcţie de lungimea perioadei pentru care se calculează consumul de apă, putem vorbi de consum zilnic, decadal, lunar sau total (pentru întreaga perioadă de vegetaţie). Consumul de apă realizat din resurse naturale limitate (din precipitaţii, rezervă de apă a solului, aport freatic) reprezintă consumul real sau evapotransipiraţia reală (ETR). Dacă apa este asigurată la nivel optim, din surse naturale şi din irigare, se realizează consumul potenţial sau evapotranspiraţia potenţială, respectiv evapotranspiraţia reală maximă (ETRM), caz în care producţia se apropie de cea potenţială, dacă şi restul condiţiilor sunt favorabile. Consumul total de apă al unei culturi este determinat de: soiul cultivat, lungimea perioadei de vegetaţie şi încadrarea sa calendaristică; condiţiile climatice din zonă (temperatură, radiaţie solară, lumină, umiditatea aerului etc.); gradul de aprovizionare cu apă; starea de vegetaţie, mărimea şi integritatea suprafeţei foliare; condiţiile agrotehnice. Consumul total de apă la cartof, după diferiţi autori, este cuprins între 320 şi 850 mm (3.200-8.500 metri cubi/hectar). Valorile atât de diferite ale consumului total de apă se datorează varietăţii mari a condiţiilor în care acesta a fost determinat. În România (după determinările făcute de S.I. Ianosi şi colaboratorii), cu actualele soiuri cultivate în condiţii tehnologice superioare, într-un an normal, producţia maximă se poate realiza cu un consum total de 450-550 mm de apă, în cazul soiurilor timpurii, şi 650-750 mm la soiurile semitârzii şi târzii. După M. P. Harris, pentru o producţie de tuberculi de 30-40 tone/hectar, împreună cu masa vegetativă (în total 12-15 tone substanţă uscată/ hectar (t/s.u./ha) este necesar un consum total de 550-750 mm apă, în funcţie de condiţiile zonei, ale anului şi tehnologia asigurată.O cultură de cartof dezvoltată normal, care acoperă bine solul, consumă în fiecare zi 20.000-70.000 litri de apă/hectar, respectiv 0,5-1,2 litri apă/plantă. Soiurile timpurii sau cele care au o masă vegetativă şi o suprafaţă foliară reduse consumă mai puţină apă.Când stomatele sunt deschise la maximum pe 1 decimetru pătrat de frunză se pierd 1,5 grame/oră, iar pe o plantă întreagă 100-150 grame apă/oră, ceea ce este echivalent cu circa 1 kg (litru)/zi. La o cultură cu densitatea de 60.000 cuiburi/hectar, acest consum reprezintă 60 metri cubi apă/hectar/zi, respectiv 6 mm de apă.După W.G. Burton, pentru fiecare gram de bioxid de carbon asimilat se consumă 250 grame de apă, pe lângă o mare cantitate de energie. De reţinut: 1 metru cub de apă = 1.000 de litri; 1 metru cub de apă/hectar = 0,1 mm sau 0,1 litri apă/metrul pătrat, iar 1 mm apă = 1 litru apă/metrul pătrat sau 10 metri cubi apă/hectar. Consumul de apă nu are aceeaşi intensitate pe toată durata de vegetaţie a cartofului. Cel mai intens consum de apă are loc în perioada de formare şi de creştere a tuberculilor, respectiv de la îmbobocit până la maturizarea fiiziologică a plantelor (căderea vrejilor şi îngălbenirea frunzelor de la bază). Seceta afectează cel mai puternic producţia în această perioadă. Valorile medii ale consumului de apă zilnic la cartof, pe lunile perioadei de vegetaţie, din diferite zone de cultură cresc progresiv de la nivelul lunii aprilie până la nivelul lunii iulie, după care stagnează şi apoi scad până la nivelul lunii septembrie, iar în funcţie de principalele faze de vegetaţie cresc de la faza de plantat răsărit şi ating apogeul în perioada de înflorit maxim – maturitate.Peste 50% din apa consumată de plantele de cartof se extrage din stratul de sol de 0-30 cm şi 80% din startul de 0-60 cm. Această adâncime trebuie avută în vedere la irigarea culturii. Tot după aceste valori se poate aprecia că, în condiţii de neirigare, seceta se instalează relativ repede, în numai 6-10 zile. Adâncimea mică de extragere a apei determină necesitatea asigurării unui număr mai mare de udări, cu norme relativ mici şi aplicate la intervale mai scurte de timp.Cantitatea de apă asigurată din diferite surseÎn condiţii de neirigare, consumul de apă al culturii cartofului se acoperă din precipitaţii în proporţie de numai 25-30% în zona de stepă şi de 45-60% în zona colinară şi de munte; 5-15% din rezerva de apă a solului şi 2-5% din aport freatic (unde această sursă există). Rezultă că aproximativ 25-55% din consumul potenţial de apă nu este asigurat în condiţii naturale, ceea ce se transpune în realizarea unor producţii mult diminuate şi fluctuante de la un an al altul. Din cauza faptului că precipitaţiile căzute în urma unor pierderi (evaporaţie, scurgeri etc.) au un grad mai redus de valorificare, nu contribuie integral la bilanţul de consum al apei. După J. Balogh, coeficientul de valorificare a precitatiilor în lunile aprilie şi mai este de 0,6-0,8; în perioada iunie-august de 0,6, iar în septembrie – de 0,4-0,5.Cu cât suma precipitaţiilor (într-o lună sau decadă) se compune din mai multe ploi mărunte, sub 5 mm, coeficientul de valorificare al acestora este mai redus. Analizând structura precipitaţiilor de diferite mărimi şi frecvenţa diferitelor ploi în perioada aprilie- septembrie în bazinul Covasna, se constată că cele mai frecvente sunt precipitaţiile sub 5 mm, care contribuie mai puţin la refacerea rezervei de apă din sol, care însă îngreunează executarea lucrărilor mecanizate, mai ales dacă ele cad în mai multe zile consecutiv.Deficitul de apă la cultura cartofuluiDeficitul de apă este diferenţa dintre necesarul de apă al unei culturi în cursul perioadei de vegetaţie şi cantitatea de apă asigurată în condiţii naturale din precipitaţii, rezerva de apă a solului, aportul freatic etc. Planta de cartof reacţionează rapid, prin reducerea producţiei, chiar la un deficit relativ redus de apă din sol. Deficitele mari de apă din lunile iunie, iulie şi august, pe care fără irigare plantele de cartof nu le pot compensa, cauzează însemnate pierderi de producţie. Un deficit de 1 mm de apă poate reduce producţia, în medie, cu 330 de kilograme tuberculi/hectar (P.M. Harris).În urma unui studiu, prin care s-a comparat consumul potenţial de apă al cartofului cu nivelul precipitaţiilor din perioada de vegetaţie, a rezultat că aproape pe tot teritoriul României cultura de cartof suferă de un deficit considerabil de apă.După mărimea deficitului de apă, pe teritoriul ţării au fost stabilite trei zone principale, iar în cadrul lor alte trei subzone, în ordinea descrescândă a deficitului de apă. În prima zonă, cea mai secetoasă, deficitul de apă atinge valori de 350-420 mm. În acest areal, cartoful se poate cultiva numai în condiţii de irigare, fiind necesare în medie 8-10 udări. În zona a doua, unde deficitul de apă este de circa 235-345 mm sunt necesare 5-8 udări.În zona a treia, mai rece şi mai umedă (podişuri înalte, depresiuni intramontane), se realizează un deficit de circa 160-260 mm apă, care în unii ani poate limita producţia de cartofi. În aceste zone, unde este posibil (mai ales pe luncile râurilor, în sisteme locale) se recomandă aplicarea unui număr de 3-5 udări, în funcţie de condiţiile anului. Pierderile de producţie din cauza secetei în lunile mai şi iunie sunt de 10-20%, iar în lunile iulie şi august de 45-55%. Pentru fiecare 10 mm deficit de apă realizat în perioada de vegetaţie a cartofului, producţia scade în medie cu 1,2-1,5 tone/hectar în zona I; cu 0,9-1,0 tone/hectar în zona a II-a şi cu 0,5-0,7 tone/hectar în zona a III-a.Victor VĂTĂMANU

mai 24, 2021